Studiile pe dinți realizate în ultimele decenii dovedesc că există o tendință generalizată de căutare a dovezilor istorice sau antropologie pe baza danturii. Mai exact pe chimia intrinsecă a structurii dinților. Chiar dacă există date că cementul dintr-un dinte, mă rog, suma informațiilor oferite de compoziția acestuia, ar putea reflecta evenimentele majore din viața unui om, antropologia, arheologia și stomatologia modernă încă nu au reușit să identifice care sunt elemente decisive care povestesc exact viața cuiva. În așa măsură încât să descrie istoricul real al unui individ. Și totul din ceea ce ne spune un dinte!

» Servicii de implantologie la Smile Care

Așadar, studiile care folosesc ca bază de informații structura dentară, relatează trăsături generale ale unei societăți, într-o perioadă. Atenție, nu vorbim despre amprentele dentare, care au cu totul altă precizie și cu totul altă utilitate practică.  

Una din publicațiile care au redat astfel de materiale este IFL-Science. Într-unul din articolele publicate se relata că se poate identifica când o femeie a născut, dacă a fost bolnavă, se insinua chiar că este posibil de aflat dacă un bărbat a stat la închisoare.

Desigur, este vorba de o exagerare. Cele mai importante informații provin din stratul calcifiat de la rădăcina dintelui. Acesta este compus, în fapt, din straturi care se depun în fiecare an. Aproximativ ca la copaci, dacă secționezi un trunchi și numeri inelele afli vârsta copacului. Tot așa, la dinți, în structura lor microscopică, evenimentele majore lasă urme. Așadar, dacă e să fim realiști, un eveniment stresant din viața unui bărbat de acum 500 de ani se înscrie în cementum. Dar, nouă, acum, ne este imposibil să afirmăm că a fost vorba de privare de libertate sau de o depresie prelungită.

Ce ne spun dinții de porci

Mult mai realistă (cel puțin în exprimare) pare activitatea cercetătoarei Alexandra Touzeau de la Universitatea din Lyon. Aceasta a publicat în 2013 rezultatele muncii sale de câțiva ani în care a studiat dinții la mumiile egiptene. Astfel, ea a ajuns la concluzia că vechii egipteni au fost în cea mai mare parte vegetarieni. Și că dieta lor a fost în cea mai mare parte neschimbată de-a lungul a câtorva milenii.

Echipa Alexandrei Touzeau a studiat dinții de la mumii care au trăit între 3.500 îHr și 600 dHr. Datele au fost obținute din investigații pe bază de Carbon. Astfel, metoda inedită s-a bazat pe date obținute din studiul comparativ cu dinții de la porci. Aceasta deoarece porcii au un metabolism asemănător cu al omului. În esență, un număr de porci au fost hrăniți cu diete controlate. Apoi, s-au cercetat izotopii de carbon din organismul lor.

Pe baza similitudinii, s-a putut trage concluzia despre dieta vechilor egipteni. Dar nu se puteau identifica perioade scurte de timp, ci doar o tendință generală. Crizele pe termen scurt, informațiile despre secete sau perioade productive nu se pot afla chiar așa, doar studiind cementul dentar. Însă ca o linie generală despre dietă, da, acest lucru este plauzibil. În rest, dacă un individ a stat 10 ani la pușcărie, asta nu aflăm dacă-i secționăm caninii… Exagerează presa!