Vă spuneam în articolul nostru „La ce folosesc dinții de mort… sau de cal” că protezele moderne, în sensul că începeau să semene oarecum cu ceea ce este astăzi, au apărut în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Dar, așa cum tot din blogul nostru puteți afla, dovezi consistente despre regularitatea execuției de proteze au fost descoperite încă din 700-800 BC. Ne referim la cele care denotă o practică relativ constantă.

→ Lucrări de protetică dentară la Smile Care București

Vechile proteze erau din lemn sau cioplite din oase de animal. O lucrare protetică realizată însă din astfel de materiale avea câteva mari dezavantaje. În primul rând se degrada destul de repede. Și mirosea. Chiar dacă standardele de bună purtare erau diferite în vremurile mai de demult, mirosul era totuși dezagreabil. Și nici nu erau niște dinți care să arate grozav de bine.

Dacă dinții falși erau ciopliți din fildeș, diferența de culoare era evidentă. Facem o paranteză și spunem că nici mai târziu, când s-au făcut primii dinți turnați din ceramică, nu au fost de un real succes. Tot din cauza culorii. Abia astăzi, problema culorii dinților este rezolvată definitv.

Revenind, marile probleme ale vechilor danturi era contactul cu saliva.(Presupunând că factorul de confort era mai puțin important, deși, astăzi, el este primordial…) Aceasta era factorul distrugător al oricărei proteze dentare. Astfel, în cele din urmă, s-a ajuns la concluzia că, totuși, cei mai buni dinți sunt cei umani.

Dinții de Waterloo au definit o realitate

Expresia „dinți de Waterloo” corespunde unui adevăr istoric. Pe câmpul de luptă din 1815 au rămas în jur de 25.000 de morți. O sursă excelentă de dinți care, în opinia jefuitorilor, oricum nu mai trebuiau celor uciși. Dinții lor erau de oameni tineri, care muriseră în urma rănilor și aveau o calitate incontestabilă față de dinții scoși din morminte de către profanatori.

Piața de dinți umani era într-o creștere evidentă. În ziarele de epocă apăreau anunțuri prin care se căutau aceste piese. În lumea dentiștilor a existat la un moment dat o piață a dinților de om. După cum puteți observa în articolul publicat de BBC, unde aveți și o fotografie despre modul „de ambalare” a dinților precum și un extras dintr-un anunț de ziar.

Putem presupune că exista o „piață neagră”? Foarte plauzibil. Ceva de genul donatorilor de rinichi de astăzi

Dinții crescuți cu lecții de la șoareci

Prin anul 2000 o știre de senzație făcea ocolul Pământului. Era vorba de un studiu al profesorilor și cercetătorilor de la Universitatea de Științe ale Sănătății din Texas. La modul concret, BBC o cita pe Mary MacDougall, care spunea că va fi nevoie de vreo zece ani pentru a se definitiva o procedură prin care să se obțină dinți umani în laborator.

Cu alte cuvinte, sintetizând, era vorba de exploatarea unor informații obținute din studiul genetic al șoarecilor. Adică, la o categorie de șoareci, după ce li s-a eliminat o genă, s-a observat stoparea creșterii dinților. Ideea a fost imediat exploatată și s-a trecut la experimente în laborator. Tema: cum să simulăm gena respectivă și să o punem la treabă?

Odată, mai demult, și păsările aveau dinți. Ceva le-a oprit creșterea acestora. Sau, rechinii de exemplu, au mereu pregătiți un rând de dinți noi. Aici este soluția, în genetică.

Adevărul este că de la lansarea informației că vor fi crescuți dinți umani în laborator au trecut, iată, zece ani. Atât cât estimau cercetătorii că va fi nevoie pentru definitivarea unei tehnologii viabile. Nu s-a întâmplat însă mare lucru, iar informațiile din această direcție sunt rare și neconsistente.

Concluzia? Până la apariția unor noi tehnici dentare, a unor noi tehnologii de obținere a materialului pentru proteze și implanturi… apelați la un cabinet stomatologic cu înalte competențe. Dacă sunteți din București, căutați-ne!