Dacă vorbim de sănătatea cavității bucale, trebuie să avem în vedere și armonia și funcționalitatea întregului sistem alcătuit din dantură și maxilare, iar uneori, când acestea sunt afectate, este necesară intervenția chirurgicală.

Între procedurile de chirurgie dentară care se practică în cabinetele stomatologice pentru recuperarea funcționalității sistemului dento-maxilar se numără și frenectomia. Este o procedură chirurgicală de înlăturare sau repoziționare a membranei numite fren, și se practică în cazurile în care acestea manifestă diverse anomalii.

Procedura se face sub anestezie locală și presupune utilizarea bisturiului sau a laserului, înscriindu-se în rândul procedurilor invazive. Gradul de invazivitate diferă însă în funcție de gravitatea anomaliei care trebuie îndreptată.

Ce este frenul?

Frenul este o simplă membrană, un țesut moale atașat părților mobile ale gurii, și anume limbii și buzelor. Frenurile controlează și limitează mișcările limbii și buzelor și influențează dezvoltarea danturii. În cavitatea bucală sunt vizibile trei frenuri a căror lungime, structură și amplasare sunt importante și pot afecta în diverse moduri armonia danturii, modificând aspectul și funcționalitatea acesteia.

Există două frenuri labiale, unul superior înserat între buza superioară și gingia maxilarului superior, respectiv unul inferior care leagă buza inferioară de gingia mandibulei. Un al treilea fren, cel lingual, face legătura între limbă și planșeul bucal de jos.

Când este necesară frenectomia?

Frenectomia este necesară când frenul, prin poziția sa anormală, prin structura sau dimensiunile sale anormale afectează funcționalitatea orală. De aceea, această intervenție se realizează cel mai des la copii, în cazurile în care frenul lingual afectează alăptatul, sau când frenul labial superior poate cauza apariția diastemei (strungăreței).

Aceste anomalii ale frenurilor sunt vizibile în copilăria mică, în etapele incipente ale dezvoltării danturii. Un fren lingual prea scurt, pune presiune asupra mișcărilor limbii afectând capacitatea sugarului de a se alimenta la sân. Frenul labial superior, dacă este inserat prea sus pe creasta gingiei, poate cauza apariția unui spațiu inestetic și nefuncțional între incisivii frontali superiori.

Frenul mai poate provoca neajunsuri când este vorba de stabilitatea și confortul protezei dentare, iar pentru a asigura reușita tratamentului este necesar să se ia măsuri. Retracția gingivală este o altă afecțiune provocată de poziționarea anormală a frenului, afecțiune cu pronostic negativ asupra șanselor de păstrare a dinților.

În toate cazurile anomaliilor de fren de mai sus, este unanim acceptat faptul că este necesară intervenția chirurgicală. Decizia privind efectuarea procedurii este luată în funcție de particularitățile și gradul de afectare al funcțiilor aparatului dento-maxilar de către medicul specialist.