În stomatologie nu este ca la fotbal, să se priceapă toată lumea la orice. Pacienții de genul lui Mister Bean, care ajung să se trateze singuri și să-și anestezieze medicul îi veți găsi doar în filme. În viața reală este mult mai complicat, nici măcar medicii nu se tratează singuri, se duc și ei la alți dentiști, nu pentru că n-ar ști neapărat ce trebuie făcut.

→Programări online la clinica Smile Care

→Topul celor mai bune paste de dinți pentru albire

Fără a ne obosi foarte mult, putem trage concluziona că există, în același timp, câteva tipologii de pacienți. La fel cum există și genuri distincte de stomatologi. În textul de astăzi ne vom opri asupra pacienților și diveristății lor. De cunoașterea lor ar trebui să se folosească medicii dentiști, ceea ce nu ne îndoim că se și întâmplă.

Și nu pentru că „dacă-ți cunoști adversarul vei găsi drumul spre izbândă” ci pentru că înțelegerea tipologiei pacientului îl va ajuta pe medic să stabilească o mai bună legătură. Până la urmă, acesta este rolul unui medic, stomatolog sau orice altă specializare, să poată interacționa cu pacientul de așa natură ncât să-i ofere acestuia cel mai bun tratament.

Pacienții reactivi

Este genul de oameni care ajung la dentist doar când nu mai au încotro. Adică atât timp cât nu există durere, nu există nici probleme. Pentru ei, a merge la o consultație periodică într-un cabinet stomatologic este ceva de domeniul fantasticului. Nu se va întâmpla.

Ei bine, acestor tipuri de oameni, medicul va trebui să le explice că momentul în care au dureri prefațează deja pe acela când va fi ceva groaznic. De fapt acestea sunt cele două chestiuni pe care un dentist bun va trebui să-i facă să le-nțeleagă. Apariția durerii este mult mai aproape de dezastru decât de starea de sănătate. Al doilea este că un control periodic le va salva dantura.

Cel mai atractiv mijloc de convingere este să se explice pe înțelesul fiecăruia. Oamenii sunt mai receptivi când înțeleg despre ce-i așteaptă dacă fac sau nu fac o anumită chestiune. Un alt mijloc de convingere ar fi un plan de vizite și controale, combinat cu o eventuală reducere de tarife. De foarte multe ori oamenii evită dentistul tocmai pentru că nu au bani. (Iar în România asistența statului în această privință este ca și inexistentă! Asigurările sociale sunt în mare parte inexistente, insuficiente sau inutile în această privință…) 

Uitucii de bună credință

Este o categorie de pacienți destul de numeroasă și importantă. Sunt acei oameni care au o pregătire de la medie în sus dar care sunt mereu prinși cu altceva. Sunt pacienții care fac destul de greu primul pas spre clinică.  Odată ce au intrat însă într-un cabinet, medicul va trebui să știe să-i mențină printre pacienții regulați.

Sunt genul de oameni care se supun programărilor și înțeleg de ce este nevoie de profilaxie, de control periodic, dar care uită să meargă și la întâlnirile pe care chiar ei le fixează. Lor le va fi de un real ajutor ca medicul dentist să le stabilească un program, să le dea telefon cu o zi înainte: „Mâine aveți programare la dentist! Vă așteptăm…”

Pacienții negativiști și ultrașii

Am lăsat pentru sfârșit două categorii de extreme. Primii, sunt genul de oameni care nu vin la dentist decât dacă-i aduci cu ambulanța și nu rămân decât dacă ai apucat să-i legi de scaun. Ei urăsc orice cuvânt cu rădăcina în stomatologie. Și nu urăsc dentiștii pentru că au ceva special împotriva lor, nu, negativiștii nu vor în ruptul capului să intre într-un astfel de cabinet. Ei pur și simplu au convingere că nu e locul lor pe scaunul dintr-un cabinet de stomatologie.  În ei trăiesc deopotrivă două mari sentimente: spaima și speranța!

Negativiștii fac pe ei de frică doar la ideea că ar trebui să le faci o extracție. Și trăiesc tot timpul cu marea speranță că nu vor ajunge niciodată la dentist!

Ultrașii sunt o specie aparte. S-ar putea să fie din ce în ce mai numeroși ca număr de indivizi. Ei sunt genul care stau pe capul medicului să-l întrebe: nu cumva are o pungă parodontală? Oare nu este o carie la nu știu ce dinte!? Ei nu vor aștepta ca medicul să aplice tratamentul pe care-l crede de cuviință, ultrașii pacienți vor ști întotdeauna ce trebuie să li se aplice. Ei cunosc rezistența în kilograme forță a unei punți dentare. Pot calcula sarcina din timpul unei mușcături de măr.

Desigur că am mai putea enumera tipologii de pacienți. Esențial însă este ca medicul să cunoască, mai bine zis să intuiască fiecare ce fel de om e. Să-i pătrundă în minte și să-i înlăture spaima. Iar apoi să și-l facă prieten. Societatea de astăzi pune accent pe relația dintre medic, care nu mai este cea din urmă cu numai 50 de ani. Acum este de o cu totul altă natură: parteneriat și prietenie! Medicul nu mai poate fi un mic Dumnezeu care spune ce trebuie făcut și cum.