Diastema este numele dat de stomatologi acelui spațiu gol între incisivii centrali prea distanțați, care popular este cunoscut sub numele de strungăreață. Atunci când un astfel de spațiu gol între dinți nu este localizat între incisivii centrali, ci între oricare alți doi dinți, atunci se numeștre tremă.

Dacă trema nu este întotdeauna vizibilă, diastema, datorită poziției sale frontale, este mult mai expusă vederii, astfel încât poate fi considerată de pacient inestetică și profund deranjantă. De aceea, nu de puține ori, pacientul cu diastemă va apela la medicul stomatolog pentru remedierea anomaliei.

Dacă diastema nu afectează masticația, iar aparatul bucal funcționează corespunzător, corectarea acesteia nu este obligatorie, ci rămâne o alegere a pacientului bazată exclusiv pe simțul său estetic.

Cauzele apariției diastemei

Și totuși, care sunt cauzele apariției strungăreței? De ce aceasta apare la unele persoane și la unele nu? Diastema poate avea mai multe cauze, iar una dintre cauzele posibile este pur și simplu diferența de dimensiuni între maxilarul superior și dinți. Mai exact, atunci când dimensiunea dinților este mai mică decât spațiului pe care aceștia îl au disponibil pe arcadă, între dinți rămâne acel spațiu liber considerat inestetic pe care pacientul va dori să îl camufleze.

O altă cauză a spațiilor între dinți poate fi absența congenitală a unui dinte – anodonția – aceasta provocând o migrare a dinților, o repoziționare a acestora la o distanță intermediară de dinții cei mai apropați.

O a treia cauză a diastemei este poziționarea / structura frenului labial. Un fren lat, inserat prea aproape de rădăcina dinților, poate exercita tensiuni asupra dinților care vor duce la formarea diastemei.  

O altă cauză a apariției diastemei sunt unele obiceiuri cum ar fi suptul degetului sau apăsarea limbii contra incisivilor. Aceste obiceiuri vicioase, mai ales în perioada formării dentiției, pot duce la formarea unor presiuni asupra dinților care va duce la deplasarea acestora și apariția diastemei.

Între cauzele diastemei, trebuie să menționăm și bolile gingivale care afectând osul în care este fixat dintele duce în timp la o mobilitate crescută și la deplasarea acestuia.

Tratamentul diastemei

Nu există modalități cunoscute pentru prevenirea diastemei, mai ales dacă aceasta are cauze genetice. Însă pentru tratarea acesteia, pacientul se poate adresa doctorului stomatolog, care are la dispoziție câteva variante de tratament, cum ar fi: purtarea unui aparat dentar, fațetarea sau, în cazul anodonției, implantul.

Purtarea aparatului dentar va duce la realinierea dinților apropiindu-i, însă este un tratament destul de complex și de durată. În schimb, fațetarea este mai ușor de realizat și este indicată pentru diasteme și tremele mai mici. În cazul anodonțiilor este recomandat implantul, care va rezolva diastema sau trema, asigurând atât o înlocuire morfologică, cât și una estetică a dintelui lipsă.