Implanturile reprezintă cea mai bună soluție pentru edentație, iar rezultatul obținut este de cele mai multe ori mulțumitor atât estetic, cât și funcțional. Un implant reușit imită fidel un dinte natural și preia în mod corespunzător toate funcțiile acestuia. Rata de succes a unui implant este mare, însă rămâne un procent de 5-10% din cazuri în care implantul eșuează, aceasta ca urmare a dezvoltării infecțiilor bacteriene sub forma mucozitei orale sau a periimplantitei.
Ca orice altă operație, și implantul are un risc de infecție, iar periimplantita este o astfel de reacție inflamatorie care se manifestă postoperator. În stadiile sale avansate, periimplantita este caracterizată de pierderea țesutului osos care asigură suport implantului, afectând stabilitatea acestuia.
Simptomele specifice pe baza cărora medicul stomatolog va diagnostica periimplantita sunt: schimbarea culorii gingiei în jurul implantului, sângerarea la palpare, pungi periimplantare cu adâncime crescută, mobilitate crescută a implantului ca urmare a resorbției osului alveolar și retracției gingivale, durere și chiar supurație locală.
Cauzele și factorii favorizanți ai periimplantitei
Ceea ce cauzează inflamația, factorul etiologic al periimplantitei, este biofilmul care se dezvoltă pe suprafața rugoasă a implantului. Între implant și țesuturile gazdă, se dezvoltă treptat bacterii, exact același tip de agenți patogeni care cauzează parodontita. În cazul implantului, acestea se vor înmulți excesiv în sulcusul (spațiul) periimplantar și vor afecta țesuturile gazdă din jurul rădăcinii implantului. Într-o fază incipentă, în care este afectată doar mucoasa bucală, afecțiunea poartă numele de mucozită, iar procesul inflamatoriu este reversibil. În timp, netratată, inflamația evoluează și se extinde, afectează gingia dar și masa țesutului osos și duce la pierderea implantului.
Reacția inflamatorie a țesuturilor gazdă este favorizată de unii factori cum sunt: unele boli precum diabetul și osteoporoza, igiena deficitară, fumatul sau afecțiuni preexistente și netratate cum ar fi parodontita.
Tratamentul și prevenția periimplantitei
Periimplantita este o afecțiune care necesită măsuri imediate, pentru a se evita pierderea implantului și chiar a dinților alăturați, iar tratamentul său este complex și dificil. Pentru combaterea inflamației, în tratamentul periimplantitei se administrează antibiotice pe cale sistemică. Acestea au rolul de a stopa inflamația și de a limita daunele provocate de aceasta.
În tratamentul inflamației, poate fi necesar să se recurgă la debridarea mecanică a pungilor care supurează, iar suplimentar, să se administreze local clorhexidină. Pentru decontaminarea locului se mai poate folosi laserul.
Debridarea se mai poate face chirurgical, iar pentru restabilirea țesutului osos, aceasta va fi urmată de regenerarea osoasă ghidată. Grefele osoase dau rezultatele cele mai bune și oferă posibilitatea reimplantării.
În ceea ce privește profilaxia periimplantitei, un rol important îl are igiena zilnică corespunzătoare și respectarea controalelor periodice. Acestea cresc șansele diagnosticării afecțiunii încă din stadiile incipente asimptomatice și o intervenție precoce cu pronostic mai bun de recuperare.
