Când vine vorba despre afecțiunile moștenite lucrurile se complică semnificativ. Există situații în care anumite sindroame sau alte stări patologice pot să influențeze substanțial dantura unei persoane. Acest lucru se întâmplă și în cazul sindromului dinți-unghii, afecțiune ce determină creșterea anormală a dinților, implicând situații legate de absență a structurilor dentare și formă anormală.
Ortodonție tratamente și aparate dentare
Sindromul dinți-unghii reprezintă o afecțiune genetică rară și face parte dintr-un grup de boli cunoscut sub numele de displazie ectodermală. Până în prezent au fost descoperite peste 100 de afecțiuni cuprinse acestei categorii. Displazia ectodermală afectează dinții, unghiile, părul și pielea. În zona danturii, sindromul se manifestă prin absența anumitor dinți atât din dențiția de lapte, cât și din cea permanentă. Aceasta tulburare este asociată cu cea a unghiilor, de aici și denumirea alternativă „dinți-unghii”.
În ceea ce privește unghiile, sindromul se manifestă prin prezența unor unghii neobișnuit de mici, arcuite într-un mod bizar și subdezvoltate. Dinții asociați acestor unghii problematice prezintă spațieri semnificative și formă conică. De asemenea, dinții absenți sunt, de regulă, incisivii și caninii. Forma feței persoanei afectate de sindromul dinți-unghii este distorsionată de căderea buzei inferioare cauzată de absența dinților.
Apariția afecțiunii, tratamentul acesteia
Motivele declanșării acestui sindrom sunt exclusiv genetice. Potențialul crescut al dezvoltării unui făt cu sindromul dinți-unghii se produce mai ales când părinții acestuia împărtășesc aceleași gene, mai exact când sunt rude apropiate.
În anumite situații, această afecțiune poate fi suspectată încă de la nașterea copilului. Acestuia îi pot lipsi unghii. Ulterior, unghiile vor crește foarte greu și vor fi sensibile. Totuși, de cele mai multe ori, tulburarea este recunoscută în apropierea vârstei de 5 ani. În acest moment, afecțiunea este clară, deoarece dinții de lapte se află deja pe arcadele copilului.
Tratamentul aplicat pacientului diagnosticat cu displazie ectodermală
Fiind vorba despre un sindrom, este necesară intervenția unei întregi echipe formate din medicul pediatru, ortodont, dar și alți specialiști. În cazul refacerii danturii, este necesară refacerea structurii proteice a structurilor dentare. Ulterior, se va apela la adiții osoase și implanturi dentare.
Sindromul dinți-unghii afectează un număr foarte mic de copii, însă aceștia se pot confrunta toată viața cu problemele cauzate de afecțiune. Cea mai bună metodă pentru prevenirea apariției sindromului este consilierea genetică anterioară conceperii fătului. De asemenea, analizele amănunțite, testele de fertilitate, dar și cunoașterea factorilor de risc cresc șansele unei sarcini fără complicații și nașterii unui copil sănătos.
