Smalțul dentar reprezintă învelișul dinților, respectiv ceea ce se poate vedea cu ochiul liber. S-ar putea crede că smalțul este un element firav din cauza afecțiunilor pe care acesta le dezvoltă. Fals. În realitate, smalțul este cel mai puternic țesut al întreg organismului, nu doar al cavității bucale.

Rezistența smalțului o depășește chiar și pe cea a oaselor. Această curiozitate ridică semne de întrebare și anume – dacă este atât de puternic, atunci de ce este afectat atât de ușor? Ei bine, smalțul este afectat de practici nesănătoase pe care pacienții le consideră minore. Băuturile acidulate, scrâșnetul dinților sau alimentația necorespunzătoare sunt doar câteva dintre elementele care pot afecta aspectul și sănătatea smalțului dentar.

→ Parodontologie și tratamente dentare

Compoziția smalțului dinților

Smalțul dinților este solicitat zilnic, nu doar atunci când se realizează masticația, ci și în contact cu lichidele sau periajul. Învelișul dinților este capabil să reziste în fața unei presiuni de 90 de kg în timpul mâncatului sau al scrâșnitului. Din nefericire, din cauza absenței celulelor vii din smalț, acesta nu se poate regenera, iar deteriorarea acestuia necesită intervenția specialiștilor în domeniu. 

Experții au căutat răspunsuri pentru a explica de ce smalțul pe care îl percepem atât de fragil este, în realitate, atât de puternic. Compoziția minusculă a învelișului dentar arată că în acesta se regăsesc nanocristale de hidroxiapatită. Această descoperire este destul de recentă, dat fiind faptul că particulele sunt atât de mici încât sunt extrem de dificil de observat. 

→ Hidroxiapatita a fost descoperită de cercetătorii japonezi

Experții au sesizat că poziționarea cristalelor în compoziția smalțului diferă de felul în care aceștia considerau că se află de fapt. Datorită modului în care nanoparticulele sunt orientate, o eventuală crăpătură a smalțului nu se va extinde atât de mult pe cât s-ar fi întâmplat în cazul poziționării preconizate de experți. Aceștia au realizat chiar și un experiment pornind de la ceea ce au descoperit și, spre mulțumitea lor, experimentul a confirmat faptul că prezența cristalelor ce conțin hidroxiapatită, dar și poziționarea lor oferă rezistență smalțului.

Comprimând aceste informații și asociindu-le altor studii se poate concluziona faptul că smalțul dinților este cel mai puternic țesut al organismului. De asemenea, smalțul este cel care face posibil contactul dinților cu temperaturi drastice, dar și cu orice alt tip de substanță. În lipsa acestuia dinții nu ar fi protejați, dezvoltând o sensibilitate exagerată. 

În afara faptului că smalțul este cel mai puternic element al organismului, acesta este și cel mai longeviv, alături de oase. Învelișul dinților depășește cu mult durata de viață a unui om, reușind să dateze chiar și zeci de mii de ani.